CLOPOTNIȚA

Viața parohiei Martie 2, 2015

Cea mai importantă realizare din punct de vedere administrativ în parohia noastră este Clopotniţa bisericii. Prevăzută cu o cameră destinată arhivei, balcon cu stâlpi de beton ce oferă o panoramă a zonei ,scară interioară de acces,acoperiş cu tablă de cupru în formă de solzi, este dotată cu două clopote realizate la Tîrgu-Mureş.Costurile construcției au fost suportate de familiile domnului Miron T. Mihai, propietar al Companiei de produse farmaceutice ROPHARMA, şi a tatălui sau, domnul Miron Toader, epitropul parohiei, care au avut şi iniţiativa acestei construcţii, clopotele din clopotniţa bisericii neavând capacitatea să acopere spaţiul extins al parohiei. 
Lucrările au început în anul 2003 şi s-au încheiat în 2008. Împreună cu credincioşii parohiei
am susţinut această activitate, îngrijindu-ne de oferirea mesei pentru muncitori pe tot parcursul lucrării , forţă de muncă ajutătoare atunci când a fost necesar,supravegherea lucrărilor şi tot ceea ce ne-a stat în putere, cerând ajutor lui Dumnezeu permanent.
La o parte din lucrări a participat şi vrednicul de pomenire preot paroh Moroşanu Mihai, trecut la cele
veşnice la 1 ianuarie 2005.

ISTORIA CLOPOTELOR ÎN SPAŢIUL CREŞTIN

Până în 325d.H., chemarea la slujbe se făcea de un mesager în mod secret, ce mergea în fiecare casă şi anunţa locul şi timpul fiecărei slujbe, datorită prigoanelor împotriva creştinilor (o reminiscenţă a acestui obicei fiind vestirea Naşterii Domnului, sau Ajunul Crăciunului).
După libertatea acordată creştinismului de Sf. Împ. C-tin cel Mare, se adoptă alte mijloace: trâmbiţa (folosită şi de evrei), toaca de lemn, toaca de fier.
Primele clopote sunt folosite în Apus în sec. IVd.H. de Paulin de Nola, episcop în provincia italiană Campania(în Italia clopotele se numesc “campanela”), dar nu aveau funcţiile de azi. Abia în sec.VII d.H. sunt folosite în cult de episcopul roman Sabinian.
În răsărit încep să fie folosite alături de toacă în sec. IX. În anul 865d.H., împăratul bizantin Mihail al III-lea, primeşte în dar de la dogele Veneţiei o garnitură de 12 clopote pentru celebra catedrală “Sf. Sofia” din Constantinopol.
La început clopotele aveau inscripţii exterioare ce indicau menirea lor. Exemplu: “Laudo Deum verum, plebem voco, congrero derum; defunctos plango, fulmina fugo,festa decoro.”-“Laud pe Dumnezeu cel adevărat, chem mulţimea(la rugăciune), adun clerul, îi plâng pe morţi, alung fulgerele, înfrumuseţez sărbătorile.” Cuvântul ceas provine din lb. germană (glok) și lb. engleză (clock), cuvinte care înseamnă clopot.La început ora se auzea prin sunetul clopotelor. Mai târziu a fost folosit cadranul pe scară largă.
Clopotul cu cele mai mari dimensiuni este din anul 1735 , se află la Moscova şi cântăreşte 200 de tone, fiind numit “ţarul clopotelor”.
În ţara noastră cele mai vechi clopote care se păstrează se află la Cotmeana, Şeica Mare, Sântana Nirajului, fiind din sec. XIV d. H.
Dangătul de clopot e o rugăciune turnată în bronz. El precede liniştea cerească a Sf.Liturghii.Viaţa noastra de creştini se desfăşoară între clopot şi potir, sunet şi tăcere, speranţă şi împlinire.